Recuperarea funcţională a umărului cu artrita reumatoidă

Informații generale

• Timp de citit: 10 Minunte
• Vizualizări: 1250

Cuprins

Date despre artrita reumatoidă

Artrita reumatoidă se defineşte drept o patologie inflamatore autoimună, de etiologie necunoscută, cu evoluţie cronică şi progresivă, caracterizată prin artrită erozivă simetrică şi manifestări polisistemice.

Odată instalată, aceasta maladie determină dezvoltarea destrucţiilor articulare care, ulterior, sunt urmate de producerea unui deficit funcţional, fapt ce reduce considerabil calitatea vieţii pacienţilor.

Deopotrivă cu sindromul articular, evoluţia AR se complică frecvent prin asocierea manifestărilor sistemice care, în funcţie de severitatea lor, pot influenţa semnificativ speranţa de viaţă a pacienţilor [1]

Epidemiologie

Conform datelor OMS, prevalenţa AR în populaţia generală reprezintă 0,6-1,3%, iar incidenţa anuală fiind de 0,02%. Artrita reumatoidă este considerată cel mai frecvent reumatism inflamator, constituind o pondere de 10% în structura patologiilor reumatice. AR este o patologie care manifestă o predilecţie sporită pentru sexul feminin, raportul femei : bărbaţi este de 2,2-2,5 : 1, iar pentru vîrsta medie (de la 35 pînă la 55 de ani) ajunge la 5 : 1[2]

Etiologia

Majoritatea tipurilor de artrită sunt legate de o combinație de factori, dar unele nu au o cauză evidentă și par a fi imprevizibile în apariția lor.

Sexul feminin (raportul de 2:1-3:1), fapt explicat prin implicarea hormonilor estrogeni în imunitate, rolul factorilor hormonali fiind demonstrat şi în apariţia altor boli autoimune. De asemenea s-a constatat o ameliorare a evoluţiei bolii pe parcursul sarcinii.

Agenţii infecţioşi descrişi ca posibili factori implicaţi în etiologia bolii sunt: virusurile (parvovirusul B-19, virusul Epstein-Barr, HTLV-1, virusul rujeolei.

Autoimunitatea deţine rolul central în procesele patogenice ale bolii  reprezentând un răspuns imun aberant faţă de structurile proprii, ce devin antigenice.

Patogenie

Artrita reumatoidă (RA) apare atunci când sistemul imunitar al corpului atacă țesuturile corpului, în special țesutul conjunctiv, ducând la inflamații articulare, durere și degenerare a țesutului articular. Cartilajul este un țesut flexibil, conjunctiv, în articulații, care absorb presiunea și șocurile create de mișcare, cum ar fi alergarea și mersul pe jos. De asemenea, protejează articulațiile și permite o mișcare lină.

Inflamația persistentă în sinovii duce la degenerarea cartilajului și a oaselor. Acest lucru poate duce apoi la deformarea articulațiilor, durere, umflături și roșeață.

Factorii de risc

• Susceptibilitatea genetică – prezenţa AR sau a altor boli de sistem la rudele, gradele I şi II
• Sexul feminine
• Fumatul
• Infecţiile intercurente, focarele de infecţii cronice (posibil)
• Stresul psihic cronic
• Stresul fizic intens îndelungat
• Perturbările hormonale (naşteri, avorturi, menopauza)

Tabloul clinic

Durerea este de tip inflamator, accentuându-se în repaus şi nocturn este însoţită de redoare matinală de peste 60 minute şi ameliorată de mişcare. Â

Tumefacţia articulară apare ca urmare a sinovitei proliferative.

Impotenţa funcţională.

Umărul este asociat cu afectarea articulară (glenohumerală,  acromioclaviculară), a burselor şi a structurilor musculo-tendinoase (manşeta rotatorilor, muşchii regiunii cervicale sau a peretelui anterior toracic).

Cotul poate prezenta bursita olecraniană şi nodulii reumatoizi apăruţi pe suprafaţa de extensie reprezintă cele  mai frecvente modificări la acest nivel. Sinovita determină în timp limitarea extensiei ducând la fixarea în flexum a cotului.

Genunchiul este afectat la peste 70% din pacienţi, prezentând tumefiere, durere la palpare, şoc rotulian prezent ca urmare a acumulării în exces a lichidului sinovial. Interesarea bursei poplitee este caracterizată prin formarea chistului Baker.

Articulaţiile palmare:

• Cel mai frecvent sunt afectate articulaţiile: MCF, IFP (91%), RC (78%)
• Tumefacţia articulaţiilor IFP duc la apariţia „degetelor fuziforme”
• Se dezvoltă devierea ulnară a mîinii
• Tenosinovita flexorilor degetelor determină modificări „în gît de lebădă” şi „în butonieră”
• Destrucţiile cartilaginoase şi osoase severe conduc la deformări severe şi la resorbţii osoase

Coloana cervicală:

Este singura regiune interesată a coloanei vertebrale (apar cervicalgii cu iradiere occipitală, în 22 omoplați, membre superioare, redoare, limitarea mobilității) Articulaţia temporomandibulară: Este frecvent afectată (apar dureri la masticaţie, dificultate la închiderea gurii, crepitaţii)

Articulaţiile plantare:

• Sunt afectate la peste 1/3 dintre pacienţii
• Cel mai frecvent implicate sunt articulaţiile metatarsofalangiene
• Se dezvoltă deviaţia laterală a degetelor şi fixarea în flexie a articulaţiilor IFP („deget în ciocan”)
• Repartiţia patologică a sarcinilor pe suprafaţa tălpii duce la formarea durioamelor

Genunchi:

• Sunt frecvent afectaţi. În stadiile iniţiale se dezvoltă tumefacţia şi şocul rotulian (din cauza sinovitei) Ulterior se pot dezvolta limitarea extensiei şi fixarea în flexie.

Articulaţia coxofemurală:

• În stadiul manifest poate apărea coxita reumatoidă, se poate asocia protruzia capului femural.
• Se poate dezvolta necroza aseptică de cap femural, în special, în formele seronegative.

Programul recuperator specific articulației umărului.

Obiectivele recuperări funcţionale a umărului sunt următoarele:

• Diminuarea durerii, obiectiv realizat mai ales prin imobilizări sau posturări în poziţie funcţională;
• Refacerea/menţinerea mobilităţii, prin exerciţii pasive, active, autopasive, stretching;
• Refacerea forţei şi stabilităţii umărului, prin exerciţii cu rezistenţă;
• Refacerea mişcării controlate a umărului;
• Menţinerea sau ameliorarea abilităţii pentru gesturile zilnice, prin antrenarea întregului membru superior. 

A. Refacerea mobilităţii

Prin adoptarea unor posturi

a) Flexia:

1. Din Decubit dorsal (pe spate), cu braţul ridicat în flexie maximă (pe lângă urechi) şi genunchii flectaţi. O greutate este pusă pe braţ pentru al  menţine în această postură – cotul extins. 30 sec.
2. Pe genunchi de baston de un capăt înainte apucat, cu un capăt în sol fixat; Fesele se duc înapoi, trunchiul se apleacă în faţă spre sol. 30 sec.

c) Abducţia:

1. Pacient şezând pe un taburet lângă o masă – se aşează braţul pe masă, cotul fiind flectat la 90º (braţul abdus). De la 30 sec.
2. Din Decubit dorsal (pe spate), cu mâinile sub cap încearcă să-şi coboare cotul pe planul patului (rotaţie externă). De la 30 sec.
3. Pacientul şezând pe un taburet încearcă să-şi ducă antebraţul la spate (rotaţie internă). De la 30 sec.

Prin mobilizări autopasive

1. Automobilizare cu membrul superior sănătos: mâna prinde ½ inferioară a antebraţului: se execută autoflexia, autoabducţia, autoadducţia. 12R-3S-1 min pauza.
2. Din asezat cu un baston de capete apucat, se face abd umăr (ridicare laterală a brațului) prin forța aplicată din brațul sănătos. 12R-3S-1 min pauza.
3. Din așezat, cu brațele flectate la nivelul cotului (90º), se fac rotații interne și extene din art. Glenohumerală (se apropie și se depărtează palmele de corp, fără a mișca cotul).  12R-3S-1 min pauza.
4. Din cavaler sevant, de caston de capete apucat se imită vâslirea ”canoie-caiac„12R-3S-1 min pauza.

Exerciţiile tip Codman

Trunchiul aplecat în faţă la 90 º, cu braţul  sănătos sprijinit pe o masă; braţul lezat atârnă liber. În mână o greutate;

Mişcarea trunchiului crează o pendulare a MS, de ante/retroducţie şi circulară. Rezultă o mişcare „autopasivă”, cu tracţiuni în ax (se desprinde capul humerusului de manşonul rotatorilor şi de ligamentul acromiocoracoid). 10R-3S-1 min pauza.

B. Refacerea forţei musculare

Exerciţii cu rezistenţă

1. Din patrupedie, cu spatele la perete și un gimbol între fese – perete. Se face mișcarea de compresiune triplă flexie din art. Coxofemurală+abd scapule. 10R-3S-1 min pauza.
2. Din aşezat, cu MS pe lângă corp, antebraţ în supinaţie, mână ţinând o ganteră – se execută flexii pumn – cot – scapulo-humeral. 10R-3S 45sec pauza
3. Din aşezat, cu braţul suspendat în chingă la 90o, addus; se execută abducţia orizontală cu contrarezistenţă. 11R-3S-1 min pauza
4. Din ortostatism, tine un gimbol pe perete cu o mână, il roteste atît in directia  acelor de ceasornic cît și invers. 112R-3S-1 min pauza

De asemenea puteți citi și despre „Cotul tenismenului” – epicondilita laterală, exerciții individuale

Sau pe pagina de Facebook ne puteți urmări pentru a fii la curent cu ultilime postări.