Informații generale
Cuprins

Date despre afecțiune

Deși este confirmat faptul că 1% din populația sub 30 de ani și 10% din populația sub 40 de ani prezintă semne de artroza, gonartroza afectează în general, persoanele de peste 50-60 de ani.

În Europa aproximativ 75% din populația peste 65 de ani prezintă această afecțiune. Iar în America 80% din populația peste 65 de ani prezintă semne radiologice ale gonartrozei, dintre care 60%, au simptome specifice.

Gonartroza este cea mai întâlnită boală la nivel mondial şi cea mai comună cauza a dizabilităţii persoanelor vârstnice. Mai mult decât o boală degenerativă, este rezultatul clinic şi patologic al unui grup multifactorial de procese de etiologie diferită. Incidența gonartrozei creşte odată cu vârsta, această afecţiune reprezentând principala cauză a durerilor de genunchi la aproximativ 9,6% dintre bărbaţii şi 18% dintre femeile peste 60 de ani.

Gonartroza, afecţiune localizată la nivelul genunchiului, implică anumite caracteristici, din următoarele puncte de vedere: etiologic, ruperea echilibrului, de cauză primordial mecanică, între presiunea unitară şi calitatea cartilajului articular; anatomic, uzura progresivă a cartilajului până la dispariţia sa în zonele de compresiune maximă; clinic, evoluţie algică, uneori cronică, cu impotenţă funcţională marcată; biologic, negativitatea testelor caracteristice reactiilor inflamatorii şi radiologic, pensarea spaţiului articular.

Simptome

  • Durere la nivelul articulatiei
  • Tumefierea genunchiului
  • Cracmente articulare
  • Mobilitate redusa
  • Forta musculara redusa
  • Instabilitate articulara

Cauze

Artroza este rezultatul unui dezechilibru funcţional între rezistența structurilor articulare şi eforturile de presiune exercitate asupra lor. Echilibrul dintre calităţile mecanice ale structurilor articulare şi solicitările la care sunt supuse, poate fi afectat, fie prin diminuarea rezistenţei componentelor articulare și mai ales a cartilajului de încrustare, fie prin creşterea anormală a tensiunilor.

Scăderea rezistenţei mecanice a cartilajului, este determinată de factori locali sau de tulburări neuro-hormonale. Cartilajul articular îşi pierde structura normală şi calităţile mecanice, din cauza faptului că excesul de pierdere a mucopolizaharidelor cartilajului este insuficient compensat de sinteza lor.

Modificarea rezistenţei cartilajului articular poate apărea în cadrul mai larg al unor tulburări neuro-hormonale sau metabolice. Factorii hormonali metabolici şi nervoşi, modifică proprietațile mecanice ale ţesutului conjunctiv, prin intermediul sistemului simpatic-adrenergic. Tulburările circulatorii de natură aterosclerotică au fost invocate în producerea artrozei, pe baza asocierii frecvente a gonartrozei cu hipertensiunea şi ateroscleroza. De asemenea, staza în circulaţia de întoarcere are influenţă asupra nutriţiei cartilajului, ceea ce ar putea fi o altă cauză.

Staza venoasă deţine un rol important în lanţul fiziopatologic, pornind de la asocierea clinică frecventă a gonartrozei cu varicele. Frecvenţa varicelor la gonartrozici variază între 20-64%, iar a gonartrozei la varicoşi, între 53-54%.

Rolul eredităţii în determinarea calităţii cartilajului articular, respectiv a artrozei, ar putea fi important, însă până în prezent nu există dovezi clare în această privinţă.

Creşterea presiunii în articulaţie reprezintă supraîncărcarea sau repartiţia defectuasă a încărcării acetabulare care depășește capacitatea intra şi extraarticulară. Cauzele intraarticulare generează prin condiţiile mecanice defectuase o suprasolicitare funcţională care depăşeşte capacitatea de rezistenţă a cartilajului. Aceste cauze sunt reprezentate de: traumatisme, leziunea meniscală, leziuni ligamentare, atrofia reflexă a muşchiului cvadriceps, osteocondroza disecantă şi mucopolizaharidozele. În ceea ce privesc cauzele extraarticulare, este vorba despre devierea în plan frontal a axului mecanic al membrelor inferioare, devierea în plan sagital al membrelor inferioare, instabilitatea laterală a rotulei, încărcarea statică şi dinamica la distanţă (la nivelul piciorului sau a şoldului) şi condiţiile generale de supraîncărcare articulară precum obezitatea, sporturile, profesii ce necesită ortostatism îndelungat.

Obiectivele programului de recuperare

  • combaterea durerii și a edemului de la nivelul articulației genunchiului;
  • reducerea contracturilor prezente pe mușchii cvadriceps și ischiogambieri;
  • prevenirea atrofiei musculare și evitarea posturilor vicioase;
  • îmbunătățirea mobilității de la nivelul articulației genunchiului;
  • îmbunătățirea forței musculare;
  • îmbunătățirea stabilității articulației și a echilibrului static și dinamic;
  • reeducarea mersului.

Conținutul programului de recuperare

1. Masaj  terapeutic decontracturant la nivelul coapsei și articulației genunchiului.

2. Tracțiune in ax.

3. Electroterapie.

4. Mobilizări pasive;

5. Mobilizări active;

6. Tehnici de facilitare neuromosculară proprioceptivă.

7.Contracții concentrice, excentrice, pliometrice;

8. Diagonalele Kabat;

9. Exerciții libere executate simultan și alternativ;

  • din decubit dorsal, pacientul realizează pedalarea membrelor inferioare (înainte și înapoi);
  • din decubit dorsal, pacientul ridică membrele inferioare cu genunchii în flexie și le coboară cu genunchii în extensie;
  • din așezat la marginea patului, pacientul realizează flexia și extensia genunchilor.

10. Exerciții cu obiecte: minge, gymball, săculeți de nisip, banda elastică, placa de echilibru; disc de echilibru.

  • din decubit dorsal, cu o minge între genunchi, pacientul realizează flexia și extensia gambei;
  • din decubit ventral, cu saculeți de nisip atașati la nivelul gleznei, pacientul realizează flexia și extensia gambei;
  • din așezat la marginea patului, cu picioarele pe gymball, pacientul realizează flexia și extensia gambei;
  • din așezat la marginea patului, pacientul realizează extensia genunchiului cu rezistență prin banda elastică.
  • din așezat, cu picioarele pe gymball, realizăm stabilizare ritmica și izometrie alternantă;
  • din ortostatism, cu fața la spalier, mâinile prind șipca de la nivelul umerilor, se realizează balansări înainte-înapoi și stânga-dreapta pe placa de echilibru;
  • exercițiul anterior, unde se adaugă inversare lentă, inversare lentă cu opunere, stabilizare ritmică și izometrie alternantă, la nivelul bazinului.

11.  Exercitii la aparate: bicicletă, stepper, spalier;

  • din ortostatism, cu fața la spalier, mâinile prind șipca din dreptul umerilor, pacientul ridică un picior, urcând progresiv pe fiecare șipcă;
  • din ortostatism, cu fața la spalier, mâinile prind șipca din dreptul umerilor, pacientul realizează semigenoflexiuni;
  • din ortostatism, cu fața la spalier, mâinile prind șipca de la nivelul umerilor, pacientul stă întru-un picior 5 secunde, apoi în celălalt.

12. Exerciții de mers, cu repartizarea greutății corpului în mod egal pe ambele membre inferioare, între doua bare paralele.

Indicații metodice

  • Exercițiile se efectuează pe toată amplitudinea de mișcare;
  • Dozarea exercițiilor se face în funcție de particularitațile pacientului;
  • Exerciții se intercalează cu pauze de odihnă;
  • Dificultatea exercițiilor crește treptat, de la o ședință la alta.

De asemenea puteți citi și despre Gonatroza – boală degenerativă a articulațiilor.

Sau pe pagina de Facebook ne puteți urmări pentru a fii la curent cu ultimele postări.

  1. Ababei, R., 2009-2010, Metodologia cercetării activităților corporale;
  2. Albu, C., Albu, M., 2007, Dicționar de kinetoterapie, Editura Polirom;
  3. Avramescu, E.T., Bazele anatomice ale mișcării;
  4. Balint, T., colab, 2007, Evaluarea aparatului locomotor, Editura Tehnoperss, Iași;
  5. Bogdan, C., 1992, Elemente de geriatrie practică, Editura Medicală, București;
  6. Bogdan, C., 1997, Geriatrie, Editura Medicală, București;
  7. Borza, I., 2003, Ortopedie, fiziokinetoterapie, Editura Lito;
  8. Ciucurel, C., Iconaru E.I., 2008, Introducere în geriatrie, Editura Universitaria, Craiova;
  9. Cordun, M., 2009, Kinetoantropometrie, Editura Cd. Press;
  10. Cotoman, R., 2006, Kinetoterapie, metodica desfășurării activităților practice, Editura Fundației României de mâine, București;
  11. Cristea, E., 1990, Terapia prin mișcare la vârsta a III-a, Editura Medicală, București;
  12. Denischi, A., Antonescu, D., 1977, Gonartroza, Editura Medicală, București;
  13. Dumitru, M., 1984, Bătrânețe activă, Editura Medicală;
  14. Dumitru, M., 1982, Geriatrie, Editura Medicață, București;
  15. hurjui, I., 2004, Compediu de geriatrie, Editura Alfa, Iași;

Lasă un comentariu